Alba ca Zapada si cei sapte pitici aprilie

30 April
Sunday, 16:00
National Opera
50200 lei
Add to Favorites

 Alba ca Zapada si cei sapte pitici

 

Balet în trei acte
Bogdan Pavlovski
 
Premiera mondială: 1975 la Teatrul de Operă şi Balet „T. Şevcenko” din Kiev, Ucraina.
 
Premiera la Chişinău: 6 noiembrie 1988, la Teatrul Academic de Stat de Operă şi Balet al RSS Moldoveneşti „A.S.Puşkin”
 
Premiera spectacolului restabilit 3 iunie 2012, Teatrul Naţional de Operă şi Balet
 
Coregrafia: Ghenrih Maiorov
 
Scenografia şi costume: Ala Kajdan
 
Restabilire coregrafie: Tamara Podaruev Maestru în Artă
 
Restabilire scenografie şi costume: Ludmila Furdui Maestru în Artă
 
 
Dirijor: MARIN BALAN Maestru în Artă
 
 
 
Roluri şi Interpreţi:
 
Alba-ca-Zăpada - Mariana Anghilinici
 
Prinţul - Tudor Tudose
 
Mama vitregă - Anastasia Homițcaia Om Emerit
 
Regina - Tamara Tiurina
 
Regele - Dorian Cernolev
 
Vînătorul - Denis Donică
 
Piticii:
 
Înţeleptul - Denis Donică
 
Sfiosul - Nicolai Nazarchevici
 
Hazliul - Vadim Stețenco
 
Somnilă - Iuri Tcaci
 
Hap-ci - Constantin Ceanov
 
Posacul -Alexandru Muhtarov
 
Nătăfleaţă - Dumitru Țuțuianu
 
 
 
Rezumat
 
S-a împlinit visul preafrumoasei Regine. Ea a născut o fiică albă ca zăpada şi rumenă ca bujorul. Regele şi Regina au hotărît s-o numească Alba-ca-Zăpada. Însă bucuria lor n-a fost de lungă durată, căci a murit Regina.
Peste un timp Regele s-a căsătorit cu o principesă săracă, care poseda o oglindă de cristal, moştenită de la străbunica vrăjitoare.
 
Regina obişnuia să privească în oglindă, pe care o întreba:
- Spune-spune oglinjoară,
Cine-i cea mai frumoasă-n ţară?
Şi oglinda-i răspundea:
- Scumpă Regină, draga mea
- Nu ai pereche-n frumuseţea ta!
 
Acesta era adevărul curat. Lumea nu mai văzuse nicicînd asemenea frumuseţe.
Dar iată că moare şi Regele. Între timp Alba-ca Zăpada crescuse mare.
 
ACTUL I.
 
La bal apare un fiu de crai care rămîne vrăjit de frumuseţea Albei-ca-Zăpada. Fata de asemenea îl îndrăgeşte. În semn de simpatie ea îi dăruieşte cel mai frumos trandafir din grădină. Regina înfuriată, că fiul de crai n-a apreciat frumuseţea ei (sa), ia oglinda fermecată şi o întreabă:
- Spune-spune oglinjoară,
Cine-i cea mai frumoasă-n ţară?
 
De data aceasta oglinda îi răspunde:
Sunteţi frumoasă, Regină,
Dar şi mai frumoasă e tînăra Domniţă.
 
Regina pătrunsă de sentimentul invidiei, ordonă vînătorului să ducă fata într-un desiş de pădure şi s-o omoare. Fiind un om cu suflet mare, vînătorul îi povesteşte Domniţei despre porunca mamei-vitrege şi o lasă în viaţă. Regina, orgolioasă din nou îşi întrebă oglinda:
- Spune-spune oglinjoară,
- Cine-i cea mai frumoasă-n ţară?
 
Dar şi de astă dată oglinda îi răspunde:
- Sunteţi frumoasă, Regină,
Dar şi mai frumoasă e tînăra Domniţă,
Ce trăieşte într-o ţară îndepărtată la pitici.
 
Plină de furie, Regina se preschimbă într-o bătrînă. Pregătind un măr otrăvit, mama vitregă zboară, însoţită de ciori şi lilieci, în căutarea Albei-ca-Zăpada.
 
ACTUL II
 
Alba-ca-Zăpada fuge prin ploaie în pădurea întunecată, urmărită de ciori, bufniţe şi lilieci. Sleită de puteri, ea cade lîngă un copac bătrîn. Dar iată că norii se împrăştie, cerul se luminează. Din toate părţile îşi fac apariţia vieţuitoarele pădurii: iepuraşi, ursuleţi, veveriţe, păsărele, care recunosc în chipul fetei obosite tînăra Domniţă de la palat, pe care o iubeau mult. Animalele încep să danseze cu Alba-ca-Zăpada, încercînd s-o abată de la gîndurile triste.
 
Împreună cu prietenii săi, Alba-ca-Zăpada se apropie de o căsuţă din poiană, unde spre mirarea ei găseşte o odaie cu şapte pătucuri şi şapte scăunele. În timp ce prietenii fac ordine în casă, Alba-ca-Zăpada adoarme.
 
Între timp se întorc piticii, stăpînii casei. Ei rămîn surprinşi, găsind în odaie tînăra fată. Trezindu-se, Alba-ca Zăpada deasemenea rămîne uimită la vederea acestor omuleţi. Ei fac cunoştinţă:
- Eu sunt Înţeleptul, pentru că le ştiu pe toate...
- Eu sunt Nătăfleaţă, pentru că mereu pierd ori uit ceva...
- Eu sunt Sfiosul, pentru că întotdeauna... mă sfiesc (ruşinez, genez)...
- Eu sunt Hap-ci,...hap-ci...
- Eu sunt Somnorilă, pentru că ta-a-re îmi place să dorm...
- Eu sunt Hazliul, pentru că ştiu multe istorioare hazlii ...
 
Unul dintre pitici stă la o parte. Supărat el se apropie de Alba-ca-Zăpada şi se prezintă:
- Eu sunt Posacul. Foarte bucuros...
 
ACTUL III
 
Tînăra Domniţă rămîne să locuiască la pitici. Fata rămîne singură. În ogradă apare o bătrînă, care-i oferă fetei un măr. Alba-ca-Zăpada muşcă din el şi peste cîteva clipe moare.
 
Fiul de Crai disperat, de mult timp o caută pe Domniţa inimii sale şi în sfîrşit o găseşte la pitici, dar ... moartă. Craiul o sărută şi ... fata învie!
 
Îndrăgostiţii cu tot alaiul din pădure pornesc fericiţi spre palat.
 
Fiul de Crai găseşte oglinda fermecată şi o fărîmă. Regina îşi pierde forţele vrăjitoreşti, spiritele rele o duc în împărăţia subterană.
 
La curte e o mare sărbătoare – nunta tinerilor îndrăgostiţi.