Mireasa Tarului ianuarie

22 January
Friday, 18:00
National Opera
80110 lei
Add to Favorites

mireasa tarului

 

Istoria creării

   Opera „Mireasa Ţarului” a fost creată după drama omonimă scrisă de dramaturgul, traducătorul şi poetul rus Lev Mei (1822—1862). Pentru prima dată Rimski-Korsakov a făcut cunoştinţă cu conţinutul lucrării încă în 1868, la sugestia dirijorului şi compozitorului rus Mili  Balakirev, dar din acel moment şi până compozitorul a purces la crearea operei au trecut 30 de ani.
Procesul de creare a durat timp de 10 luni, din februarie 1898, urmând ca la  22 octombrie 1899  pe scena Teatrului de Operă Privată S.I. Mamontov din Moscova să aibă loc premiera mondială a operei. 
    Evenimentele descrise de Lev Mei în drama sa „Mireasa Ţarului” ( piesa a fost creată în 1849) se desfăşoară în epoca tragică a lui Ioan cel Groaznic în perioada bântuită de rivalitatea crâncenă ce exista între opricină şi boerime. Lupta, care a contribuit la unificarea statului rus, a fost însoţită de numeroase manifestări de despotism şi tiranie. Situaţia tensionată a epocii, reprezentanţii diferitor pături sociale, viaţa de zi cu zi au fost descrise în piesă cu deosebită veridicitate.
    Subiectul operei create de Rimski- Korsakov nu a suferit modificări esenţiale. Libretul scris de Iliya Tiumenev (1855—1927), conţine multe versuri din dramă. Marfa, miresa ţarului, este una dintre cele mai fermecătoare figuri feminine în creaţia lui Rimski-Korsakov. Imaginii pure şi luminoase a Marfei i se opune cea a lui Greaznoi -  viclean şi autoritar, care-şi  realizează scopurile cu orice preţ; dar în acelaşi Greaznoi are o inimă fierbinte şi devine victima propriei pasiuni. Remarcabile sunt imaginile convingătoare ale amantei părăsite de Greaznoi - Liubaşa,  sinceritatea şi inocenţa juvenilă a lui Lîkov, cruzimea  şi  caracterul  calculat al lui Bomelii. Cu toate că figura lui Ioan cel Groaznic, care dirijează asemeni unui păpuşar soarta eroilor dramei, apare în operă  doar în actul doi pentru câteva clipe (această scenă lipseşte în drama lui Lev Mei), prezenţa sa invizibilă este resimţită pe parcursul întregii opere.

Acţiunea are loc în aşezarea Alexandrovscaia în toamna anului 1572.


ACTUL I

    Plin de tristeţe şi amărăciune este sufletul tânărului opricinic Grigorii Greaznoi. De la un timp încoace îl plictisesc distracţiile juvenile de altă dată. Pentru prima dată Greaznoi a cunoscut sentimentul atotcuprinzător al dragostei pure, dar zădarnic trimete peţitorii la tatăl îndrăgitei Marfe. Negustorul Sobakin i-a refuzat categoric, din motiv că Marfa era făgăduită deja boierului Ivan Lîkov. În dorinţa de a o uita, Greaznoi invită opricinicii în frunte cu Maliuta Skuratov la un ospăţ de zile mari. Împreună cu ei la petreceri s-au alăturat medicul ţarului Bomelii însoţit de Ivan Lîkov. Oaspeţii laudă ospitalitatea şi bunăvoinţa gazdei. Lîkov, revenit recent din ţări străine, povesteşte despre cele văzute, iar istorisirea şi-o încheie prin declamarea unui toast în onoarea înţeleptului suveran Ivan al IV-a. Cu cântece şi dansuri Greaznoi îşi distrează oaspeţii.Se ivesc zorile. Toţi pleacă. La rugămintea stăpânului rămâne doar Bomelii. Promiţându-i o recompensă generoasă Greaznoi roagă medicul să-i obţină o poţiune, care ar putea vrăji o fată.        Discuţia lor a fost ascultată de Liubaşa – amanta lui Greaznoi. Ea de mult a observat că sentimentele iubitului nu mai sunt cele de altă dată şi acum, după cele auzite Liubaşa s-a lăsat pradă geloziei. Dar ea nu-şi va ceda norocul şi se va răzbuna nemilos cu rivala.


ACTUL II

    Stradă în aşezarea Alexasandrovscaia. Amurgeşte. Marfa şi Duneaşa, însoţite de Petrovna menajera familiei Sobakin, ies din mănăstire. Toate gândurile Marfei sunt la mirele ei iubit, Ivan Lîkov. Discuţia tinerelor este întreruptă de apariţia a doi necunoscuţi. Unul din ei  o priveşte cu atenţie pe Marfa. Este Ioan cel Groaznic. Tânăra nu-l recunoaşte pe ţar, deghizat în haine de călugăr, dar privirea lui o sperie. Înserează. Strada devine pustie. Liubaşa, furişindu-se la casa familiei Sobakin, priveşte prin geam. Frumuseţea Marfei o surprinde şi ea hotărăşte s-o nimicească, înlocuind poţiunea dragostei dobândită de Greaznoi, cu otravă. Pentru realizarea scopului ea se adresează lui Bomelii. El este gata să-i  îndeplinească rugămintea, însă ca răsplată Liubaşa trebuie să-i ofere dragostea sa.  Indignată fata îl respinge, dar râsetul vesel şi nonşalant al Marfei, care, în acel moment, se aude  din casă, îi provoacă noi suferinţe. Disperată Liubaşa acceptă condiţiile lui Bomelii.


ACTUL III

  În casa familiei Sobakin merg pregătirile pentru nuntă. De mult ar fi timpul s-o celebreze, dar ceremonia întârzie din cauza lipsei miresei, care în aces t moment este la palatul ţarului, unde se alege viitoarea ţarină din rândurile celor mai frumoase fete ale curţii. Lîkov este îngrijorat; nu-şi poate ascunde emoţiile nici Greaznoi. Dar când Marfa revine, toţi se liniştesc. Se declamă felicitări la adresa tinerilor. Profitând de moment, Greaznoi, neobservat de nimeni, toarnă licoarea în paharul Marfei. Pe neaşteptate, nunta este întreruptă de apariţia lui Maliuta însoţit de boieri, care anunţă alegerea ţarului. În pofida speranţei tinerilor, siguri că ţarul o va alege pe Duneaşa, Ioan al IV-lea a preferat-o pe Marfa.


ACTUL IV

   Сamera în conacul ţarului. Sobakin este mistuit de gândurile grele, provocate de boala fiicei sale iubite, pe care nimeni nu o poate lecui. Apare Greaznoi. El îi povesteşte Marfei, despre Lîkov, care, fiind torturat, a mărturisit că ar fi otrăvit miresa ţarului şi care la porunca lui Ioan a fost executat. Lovitura este prea crâncenă pentru tânăra fată. În mintea ei tulburată ea nu-l recunoaşte pe Greaznoi, confundându-l cu iubitul său mire, Vanea, căruia îi destăinuie visul său fermecător.  Văzând nebunia Marfei, Greaznoi îngrozit conştientizează, că aşteptările îi sunt năprasnice: în loc s-o vrăjească, el a ucis-o. Suferinţele iubitei îi provoacă disperare şi opricinicul recunoaşte crima săvârşită: el a otrăvit-o pe Marfa  şi l-a bârfit pe Lîkov, care era nevinovat.  În acel moment din mulţime a ieşit Liubaşa, mărturisind că a substituit poţiunea. Înfuriat Greaznoi o omoară.