COPPELIA martie 2019

COPPELIA martie 2019

100–300 lei
Adaugă în favorite

Balet în trei acte

 
Leo Delibes
 
Libretul: Charles Nuitter şi Arthur Saint-Léon.
După povestea lui Amadeus Hoffmann „Omul de nisip”
 
Dirijor: Svetlana Popov
Coregrafia: Marius Petipa şi Enrico Cecchetti
Redacţia: Marat Gaziev
Scenografia: Marina Sokolova ( Moscova)
Pictor de costume: Marina Sokolova ( Moscova)
 
Premiera mondială: 25 mai 1870, Théatre Imperial de L'Opéra din Paris.
Premiera la Chişinău: 1 decembrie 1984, la Teatrul Academic de Stat de Operă şi Balet al RSS Moldoveneşti “A.S.Puşkin”
 
  
Roluri şi interpreţi
 

Swanilda

Anastasia Homiţcaia    Om Emerit

 

 

Franz

Nicolai Nazarchevici

 

 

Coppelius

Tudor Tudose

 

 

Burgomistrul

Ivan Ivanin

 

 

Prietenele

Mariana Anghilinici, Nadejda Dmitrieva, Iana Davîdova,

Victoria Chiriac, Tatiana Nazarchevici, Maria Mihailova

 

 

Mazurka

Cristina Suruceanu, Gabriela Condratenco,

Eugeniu Tcaci      Om Emerit, Ion Moșneaga (premieră)

 

 

Chardash

Cristina Rusu, Adrian Bucur

 

 

Variaţiuni

 

Zorii zilei

Mariana Anghilinici

 

 

Dimineaţa

Iana Davîdova

 

 

Lucrul

Victoria Chiriac

 
 
 
Dirijor - SVETLANA POPOV
 
  
Leo Delibes se afirmă ca un creator deosebit de reprezentativ pentru epoca în care a trăit. Cu un remarcabil talent afirmat de copil, cu studii muzicale în oraşul natal (Saint-Germain-du Val) ce vor culmina prin înscrierea sa la Conservatorul din Paris pe cînd avea doar doisprezece ani, Delibes va fi onorat de timpuriu cu un premier prix la clasa de solfegiu şi încurajat de profesorii de la clasa de pian, de orgă, de compoziţie – unde l-a avut profesor pe Adolphe Adam, autor a numeroase opere şi balete. Excelent pianist şi organist, el va fi angajat în anul 1855 ca acompaniator la Teatrul Liric (apoi ca dirijor de cor), activitate practică ce va marca începuturile viitorului compozitor de operete, balete şi opere. În primăvara anului 1870, compozitorul scrie baletul Coppelia, care a prins priză la public de la prima sa reprezentaţie, ulterior cucerind scenele tuturor teatrelor din Europa
 
Acţiunea se petrece cu cîteva secole în urmă într-un orăşel mic
din Europa centrală, la frontiera polono-ungară.
 
ACTUL I
 
Locuitorii unui orăşel mic, se află în ajun de sărbătoare. Cu această ocazie meşterul clopotar a făurit un nou clopot, inaugurarea festivă a căruia se va desfăşura în piaţa din centrul orăşelului. Dorind să atribuie acestui eveniment o notă deosebită, meşterul clopotar îi cere lui Coppelius, meşter păpuşar, să pregătească o surpriză. Coppelius, prin ingeniozitatea sa, se află întotdeauna în centrul atenţiei orăşenilor. De curînd, la Coppelius s-a stabilit cu traiul o splendidă fată, despre care nimeni nu ştie absolut nimic. Iar la întrebările despre (referitor la) ea, Coppelius evită să răspundă. Tinerii făceau nenumărate încercări să facă cunoştinţă cu domnişoara, dar fără rezultat. Totuşi, unui tînăr, lui Frantz i-a surîs norocul: fata l-a salutat de la geamul său. Însă acest moment de fericire l-a costat scump – ruperea (anularea) logodnei cu iubita sa Swanilda.
 
Se înserează. E tocmai timpul cînd tinerii speră că vor putea trece neobservaţi în casa lui Coppelius. Prevăzător, stăpînul casei îi observă şi îi alungă. În marea învălmăşeală el pierde cheile de la casă. Swanilda cu prietenele sale, martore ale scenei date, găsesc cheile şi hotărăsc să intre în casă pentru a afla cine este minunata necunoscută. Coppelius între timp se întoarce şi observă că uşa casei este întredeschisă. El intră încet în casă, pentru a prinde oaspeţii nepoftiţi. În timp ce pe fereastră intră şi Franz, care fiind supărat pe Swanilda doreşte să se răzbune.
 
ACTUL II
 
Casa meşterului Coppelius. Swanilda şi prietenele sale rămîn înmărmurite la vederea unui aşa număr mare de păpuşi. Acum ele înţeleg că tînăra necunoscută este doar o păpuşă (mecanică) automată. De bucurie, prietenele pornesc toate păpuşile şi dansează împreună cu ele. Apare Coppelius, care reuşeşte s-o prindă Swanilda. În acelaşi timp (moment), la geam apare şi Franz, care arde de nerăbdare să cunoască miraculoasa fată. Swanilda se plînge lui Coppelius că inima ei este zdrobită şi că Franz o înşeală. Bunului Coppelius i se face milă de ea şi îi propune să-l înveţe minte pe Franz.
 
Coppelius îl îmbată pe Franz cu vin, iar pe Swanilda o îmbracă în rochia păpuşii şi le face cunoştinţă. Frantz aflînd că tînăra necunoscută este păpuşă, vrea să plece. În acest moment meşterul păpuşar îi spune că ar putea învia păpuşa. Bineînţeles că Frantz nu vrea să creadă. Dar iată că păpuşa învie. El este uimit, se îndrăgosteşte de ea pe loc şi îi cere mîna ei de la Coppelius. Astfel trădarea lui Frantz este evidentă. Atunci Swanilda îşi scoate peruca: Frantz rămîne înmărmurit. El imploră Swanildei iertare, dar în zadar. Intervine bătrînul Coppelius, care înţelege că între tineri este o dragoste sinceră şi îi împacă.
 
ACTUL III
 
Mulţimea s-a adunat în piaţă pentru a sărbători şi pentru a vedea clopotul. Meşterul clopotar trage pînza şi minunatul clopot este admirat de toţi. După ceremonie încep dansurile. În mijlocul veseliei meşterul Coppelius cere o clipă de atenţie. El aduce păpuşa mecanică şi o porneşte. Ea începe a dansa. O adevărată splendoare! Tînăra necunoscută de la geamul casei lui Coppelius este o păpuşă?! Apoi Coppelius îi cheamă pe Swanilda şi pe Franz, anunţîndu-i drept /ca pe) mire şi mireasă, dăruindu-le o păpuşă mică – simbol (ul) al dragostei (lor).