Logo

Denumirea originală: Cavalleria rusticana 
Libretul: Giovanni Targioni -Tozzetti şi Guido Menasci
După nuvela omonimă de Giovanni Verga
Regia: Eleonora Constantinov, Artist al Poporului
Scenografia: Veaceslav Ocunev 
Pictor de costume: Veaceslav Ocunev
Conducerea muzicală: Lev Gavrilov, Maestru Emerit al Artei
Premiera mondială: 17 mai 1890, la Teatro Costanzi din Roma. 
Premiera la Chişinău: 26 octombrie 1980, la Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet.
Premiera versiunii curente: 23 februarie 1992, la Opera Naţională a Republicii Moldova.

Dirijor: Svetlana Popov
“Opera este genul de artă care impresionează, tulbură şi fascinează întreaga lume”. Maria Bieşu

Istoria creării

În urma anunţării unui concurs milanez a operelor într-un singur act, P.Mascagni, un luptător şi entuziast înnăscut, începe lucrul asupra Cavalleriei rusticana, cu care în scurt timp va deveni învingător, obţinînd premiul întîi. La acel moment, Cavalleriei rusticana, nuvela scriitorului G.Varga, căpătase deja un mare nume în ţară, datorită înscenării teatrale. Graţie acestui fapt, dar şi a tratării adecvate a subiectului de către P.Mascagni, în care muzica aprofundează linia dramaturgică, Cavalleria Rusticana de la bun început prinde priză la public, devenind una dintre cele mai renumite opere italiene.
Acţiunea se petrece într-un sat din Sicilia la sfârşitul secolului XIX.

ACTUL I

“Înainte de ridicarea cortinei, din depărtare se aude vocea lui Turiddu, slăvind frumuseţea Lolei cu care fusese logodit înainte de a pleca la armată. Scena reprezintă piaţa unui sat sicilian, în sărbătoare. Voioşi, ţăranii se îndreaptă spre biserică, unde se oficiază slujba Paştelui. În această atmosferă veselă, Santuzza e tristă şi tulburată, deoarece şi-a zărit iubitul, pe Turiddu, în preajma casei Lolei, fapt confirmat şi de Alfio, soţul Lolei. Bănuiala şi suferinţa pun stăpînire pe sufletul Santuzzei care, într-un moment de deprimare, îi mărturiseşte Luciei adevărul: găsind-o la întoarcerea din armată pe Lola măritată, Turiddu a căutat să se consoleze, logodindu-se cu Santuzza, sentimentele lui pentru fosta logodnică rămînînd  însă neschimbate. Santuzza, care-l iubeşte, nu poate îndura chinul de a-l vedea din nou în preajma Lolei. Curînd Turridu îşi face apariţia.  Între cei doi tineri are loc o explicaţie violentă. Turiddu caută să scape de logodnica sa. Santuzza îl imploră să n-o părăsească. Discuţia lor este întreruptă de apariţia frumoasei Lola.  Fascinat, Turiddu o urmează, lăsîndu-şi logodnica pradă chinurilor sufleteşti. În dorinţa de a se răzbuna, Santuzza îl anunţă pe Alfio că soţia lui îl înşală, primind dragostea lui Turiddu.
Slujba de la biserică s-a încheiat. Credincioşii se grăbesc spre casele lor. Temîndu-se să rămînă singur, Turiddu îi invită la un pahar cu vin. El îi oferă şi lui Alfio o cupă plină, dar căruţaşul, mînios, o aruncă la pămînt, provocîndu-l  la duel. Înainte de a se întîlni cu Alfio, Turiddu îşi ia rămas bun de la mama sa, rugînd-o să aibă grijă de Santuzza. Bătrîna presimte o mare nenorocire, dar nu-şi poate da seama ce se petrece decît în clipa cînd un ţăran sosit în fugă anunţă că Turiddu e mort. Vestea o loveşte crunt pe Santuzza, care se prăbuşeşte copleşită de durere”1 .

1 Constantinescu, G., Caraman-Fotea, D. Ghid de operă. – Bucureşti, 1971.