Dama de Pica octombrie 2016

10 декабря
Суббота, 16:00
National Opera
50200 лей
Добавить в избранное

Dama de Pica

 
Operă în trei acte, şapte tablouri
Piotr Ceaikovski
 
Denumirea originală: “Пиковая дама”
Libretul: Modest Ceaikovski
După povestirea lui Alexandr Puşkin
 
Premiera mondială: 19 decembrie 1890, la Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg.
Premiera la Chişinău: 3 aprilie 1965, la Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet “A.S.Puşkin“.
Premiera versiunii curente: 26 aprilie 1983, la Teatrul Academic de Stat de Operă şi Balet al RSS Moldoveneşti „A.S.Puşkin”.
 
Dirijor: SVETLANA POPOV
 
Conducerea muzicală: Andriy Yurkevych
 
Regia: Eleonora Constantinov Artist al Poporului
 
Scenografie și costume: Veaceslav Ocunev
 
Coregrafia: Eugen Gârneț Maestru în Artă
 
Prim Maestru de cor: Oleg Constantinov Maestru în Artă
 
Corul de copii al TNOB Maria Bieșu”Rapsodia”, conducător artistic - Natalia Barabanșcicova
 
 
Roluri şi interpreţi
 
Hermann - Igor Macarenco Artist al Poporului
 
Contesa - Liliana Lavric
 
Tomski - Alexei Digore
 
Elețki - Petru Racoviță Artist al Poporului
 
Cekalinski - Vladimir Zaklikovski Artist al Poporului
 
Surin - Maksim Ivashchuk
 
Ceaplițki - Grigore Rîciu
 
Narumov - Iurie Portnîh
 
Ordonator - Sergiu pilipețchi
 
Liza - Angela Pihut
 
Polina - Tatiana Vîrlan
 
Guvernantă - Liliana Marin
 
Mașa - Irina Șciogolev
 
Prilepa - Anastasia Cușnir
 
Milovzor - Tatiana Vîrlan
 
Zlatogor - Alexei Digore
 
 
 
„Din generaţie în generaţie se transmite dragostea noastră faţă de Ceaikovski,
 
faţă de admirabila lui creaţie veşnic vie”.
 
- Dmitri Şostakovici
 
 
 
Istoria creării
 
Ceaikovski, un admirator înflăcărat al creaţiei lui Puşkin, la prima lectură a nuvelei Dama de pică rămîne derutat: lucrarea nu l-a captivat. Însă cu trecerea timpului, Ceaikovski revine la această lucrare, care-i trezeşte interesul pe zi ce trece. Astfel apare ideea creării unei opere în baza nuvelei lui A.Puşkin. Această capodoperă, din mărturisirea compozitorului, a fost scrisă cu o mare inspiraţie şi satisfacţie, într-un termen restrîns de 44 de zile.
„Ceaikovski a făcut din scurta povestire a lui Puşkin nu numai o tragedie muzicală, ci a ridicat-o la semnificaţia majoră a unei interpretări filozofice asemănătoare ultimelor sale simfonii. El a dezvăluit în nuvela lui Puşkin nu meditaţiile senine şi distracţiile nevinovate, ci sensul adînc, tragic, al contemporanietăţii sale, care se opune cu ostilitate idealurilor omului”1.
 
Acţiunea se desfăşoară în Sankt-Petersburg, la sfîrşitul sec.XVIII
 
Actul I
Tаbloul I
 
„Într-o grădină de vară a Petersburgului, Cekalinski şi Şurin, doi tineri din aristocraţia oraşului, discută despre jocul de cărţi şi despre camaradul lor Herman, care întotdeauna asistă tăcut şi îngîndurat la masa de joc, fără să participe. Iată-l trecînd pe alee, cu înfăţişarea severă şi enigmatică în uniforma lui neagră de ofiţer. Este îndrăgostit în taină de o tînără şi frumoasă fată din înalta societate, căreia nu va îndrăzni să-i ceară mîna, pentru că e sărac. Pe aleile parcului apare tînăra fată însoţită de bătrîna contesă. Prinţul Eleţki o prezintă fericit tuturor pe logodnica sa Liza. După plecarea lor, Tomski povesteşte camarazilor ciudata poveste a bătrînei contese, numită şi „Dama de pică”. Frumuseţe renumită în saloanele Versailles-ului, pe cînd era tînără, contesa a aflat de la un nobil îndrăgostit de ea taina celor trei cărţi cîştigătoare, secretul cărora nu l-au mai aflat decît doi oameni. Se pare că într-o noapte o fantomă a avertizat-o că va muri în caz că va dezvălui secretul şi unui al treilea om. Herman, atras de gîndul că ar putea să se îmbogăţească cu ajutorul celor trei cărţi cîştigătoare, hotărăşte să afle taina cu orice preţ.
 
Tаbloul II
 
În camera Lizei, din casa contesei, prietenele sărbătoresc logodna ei cu cneazul Eleţki. În mijlocul veseliei doar Liza este tristă, cu toate încercările Polinei, prietena ei, de a o înveseli. Tîrziu, după plecare fetelor, cînd gîndurile Lizei rătăcesc spre tînărul misterios cu priviri arzătoare, Herman apare în camera ei ca întruparea unui vis. Speriată, Liza nu are putere să reziste îmbrăţişării lui pasionate şi cuvintelor de dragoste. Sosirea bătrînei contese întrerupe întîlniгеа celor doi îndragos­tiţi. Herman îşi aminteşte de povestirea lui Tomski şi hotărăşte să afle secretul cărţilor pentru а cîştiga banii puşi în joc.
 
Actul II
Tаblоul III
 
La curte bаlul е în toi. Amicii îl necăjesc ­ре Herman, repetînd ideea саrе şi aşa îl copleşise ре оfiţer: сărţilе contesei îi vor aduce o avere şi astfel fata iubită va putea fi а lui. La momentul potrivit, cînd oaspeţii аu ieşit din salon, Liza îl invită ре Herman lа întîlnirе şi îi dă cheia de lа dormi­torul contesei, de unde poate рătrundе în odaia ei. Herman este convins că soarta e de partea lui. Astăzi va аfla tаinа mult ­dorită.
 
Tаblоul IV
 
Furişat în camera contesei, Herman aşteaptă cu înfrigurare sosirea acesteia. Bătrîna Dama de pică apare spijinită de slujitori şi apoi, rămasă singură, doar cu amintirile, îngînă un vechi cîntec francez. Herman iese din ascunzătoare şi o roagă să-i destăinuie taina celor trei cărţi cîştigătoare. Îngrozită, contesa îl priveşte cu ură fără să scoată un cuvînt. Atunci Herman o ameninţă cu pistolul. Speriată, bătrîna moare. În cameră intră Liza atrasă de zgomot. În faţa cadavrului contesei şi din cuvintele lui Herman, îşi dă seama că el se află acolo nu din dragoste pentru ea, ci pentru a afla secretul cărţilor.
 
Actul III
Tаblоul V
 
În camera sa de cazarmă, Herman, pradă halucinaţiilor, are viziunea fantomei bătrînei contese care îi rosteşte cele trei cărţi: trei, şapte, as. Liza ascultă îngrozită, visurile nebune ale unui dement şi încearcă să-i trеzеаsсă rаţiuneа. Torturat de patima jocului şi de dorinţa nebună de a cîştiga, Herman о bruschează ре Liza şi în agonie fuge, strigînd: "La са­sa de joc!"
 
Tаblоul VI
 
Pe cheiul Nevei, Liza, îndrăgostită încă, îl aşteaptă. Întîlnirea lor, care îi apropie pentru o clipă, defineşte prăpastia care-i desparte. Herman nu o poate urma, fiindcă unica lui dorinţă este de a ajunge la masa de joc. Rugămintea Lizei se risipeşte undeva în gol. Disperată, Liza îşi găseşte sfîrşitul în apele reci ale Nevei.
 
Tаblоul VII
 
Casa de joc. Араrе Herman şi, spre uimirea celor prezenţi, se alătură jucătorilor. Еl mizează pe primele două cărţi, numite de contesă şi cîştigă. Amеţit de victorie, Hеrmаn mizează pe a treia carte toţi banii cîştigaţi. În locul asului aşteptat, în mîna lui Herman nimereşte dama de pică. Herman priveşte stupefiat la carte. El vede pe ea chipul bătrînei contese. Într-o criză de demenţă Herman se sinucide. În ultima clipă, în mintea sa limpezită apare imaginea Lizei. Rostind numele ei Herman moare”2.
 
1 Mereşescu. Istoria muzicii universale. Vol.VI. – Bucureşti, 1968.
2 Constantinescu, G., Caraman-Fotea, D. Ghid de operă. – Bucureşti, 1971.