Livada cu visini(februarie)

Livada cu visini(februarie)

28 февраль 2014
Пятница 18:00
str.Veronica Micle 7
50 лей
Добавить в избранные

„LIVADA CU VIŞINI” DE A.P. CEHOV

 

 

           Binecunoscuta piesă a lui Cehov, „Livada cu vişini”, a devenit simbolul regretului după o lume pierdută şi a căpătat, în consecinţă, diferite interpretări pornind de la această identificare.

        Spectacolul poate fi perceput ca istoria unei familii cu viii şi morţii ei, cu un permanent balans între trecut şi viitor (timpul nu mai are o reprezentare liniară după descoperirea teoriei relativităţii şi a mecanicii cuantice), între realitate şi fantastic, o poveste cu relativi învinşi şi învingători. O poveste în care păcatele prezentului se contabilizează şi în trecut, şi în viitor. O poveste care demonstrează, în felul acesta, că trăim mereu simultan şi în prezent, şi în trecut, şi în viitor. De aceea, destinul devine o chestiune de memorie, iar timpul individual se supune celui universal.

        “Livada cu vişini conjugă tragicul şi comicul; a opta pentru unul sau pentru celălalt implică riscul de a amputa acest cuplu de contrarii, lipsindu-l de unul dintre termenii săi”, scrie cunoscutul critic român de teatru George Banu, despre piesa lui A. P. Cehov.

        “„Livada cu vişini” începe exact în acelaşi moment ca Faust, în clipa eşecului. Drumurile sunt blocate, orizontul închis. Privit din acest unghi, Lopahin apare asemeni unui Mefistofeles ce propune un pact de salvare. "Sunteţi salvaţi" se adresează el lui Liubov şi Gaev. Dar ei nu vor accepta invitaţia şi, spre deosebire de Faust, nu-şi vor trăda vocaţia. Stăpînii pot fi învinşi pe plan economic, dar nu pe plan simbolic. Ei nu-şi abandonează valorile şi refuză soluţia prezentată ca o şansă ultimă. Liubov şi Gaev  apar azi ca eroi ce detestă poza eroică, nu însă şi intransigentă: "murim, dar nu ne predăm", spun ei în mod implicit. Ei nu pactizează cu învingătorul prezent şi nu capitulează în faţa a cea ce se prezintă ca iremediabil destin contemporan: utilul.
       Lopahin afirmă necesitatea utilului ce se impune cu preţul inutilului sacrificat. Exegeza cehoviană a insistat asupra reducerii livezii la un aspect simplu decorativ căci chiar şi vechea reţetă de măcerare a vişinelor s-a volatilizat. Această dispariţie acordă livezii o valoare doar imaterială. În termeni economici, ea e total neproductivă, fără a înceta de a se prezenta ca o experienţă subiectivă esenţială: ea uimeşte prin frumuseţe, seduce prin întindere, fascinează prin efemer ...totul în ea e contrar "utilului". În numele acestuia va fi sacrificată, dar în acelaşi timp Cehov anunţă astfel toate tragediile secolului: cărţi arse, păduri distruse, peisaje mutilate.”

(G. Banu)

 

 

 

Din momentul rezervarii aveti  24 ore la dispozitie pentru a achita biletele.