Logo

TRUBADURUL
Operă în patru acte de Giuseppe Verdi

Denumirea originală: Il Trovatore
Libretul: Salvatore Cammarano şi Leone Emanuele Bardare
După drama cu acelaşi nume: Antonio Garcia Gutierrez

Dirijor: Svetlana Popov
Regia: Mihai Timofti, Maestru în Artă
Scenografia: Ludmila Furdui, Maestru în Artă
Pictor de Costume: Constantin Lodzeiski
Prim Maestru de Cor: Ion Brătescu

Roluri şi interpreţi:

Contele di Luna - bariton - PETRU RACOVIȚĂ Artist al Poporului
Leonora - soprano - ANGELA PIHUT
Azucena - mezzo-- LILIANA LAVRIC
Manrico - tenor - IGOR MACARENCO Maestru în Artă
Ferrando - bas - MAKSYM IVASHCHUK Ucraina
Inez - mezzo-soprano - IRINA ȘCIOGOLEVA
Ruiz - tenor - VLADIMIR ZAKLIKOVSKI Artist al Poporului

   Opera "Trubadurul" este a doua lucrare din "trilogia populara" și unul din cele mai îndrăgite titluri din repertoriul verdian. Chiar dacă intriga este complicată, opera se bucură de mare popularitate datorită caracterului pasional al muzicii. Din numeroasele arii și ansambluri vocale, unele au câștigat o mare popularitate și rămân în memoria ascultătorilor.

   Complicata melodramă o are ca eroină principală pe țiganca Azucena, a cărei mamă a fost arsă pe rug, fiind acuzată că i-a făcut farmecele copilului Contelui di Luna. Pentru a-și răzbuna mama, Azucena răpește copilul, apoi din greșeală își aruncă propriul copil în flăcări. Îngrozită, țiganca fuge cu copilul contelui, pe care îl crește ca și când ar fi fost al ei, cu numele de Manrico.

   La început, tânărul conte, fratele lui Manrico, așteaptă sosirea misteriosului trubadur care a cucerit-o pe Ducesa Leonora. Apare trubadurul Manrico, iar cei doi se luptă în duel, fără să ştie că sunt frați. Când Leonora aude zvonul că Manrico a fost ucis de gărzile contelui, își jură să se călugărească. Dar iubitul ei trubadur, de fapt în viață, se grăbește să ajungă alături de ea. Armata contelui asediază ascunzătoarea celor doi, iar bătrâna Azucena, ajungând în tăbăra inamică, este condamnată la moarte. Încercând să își salveze mama, Manrico este capturat și aruncat în închisoare. Disperată, Leonora promite că se va căsători cu contele în schimbul libertății lui Manrico, dar când acesta acceptă, ducesa preferă să se otrăvească, murind în brațele iubitului. Furios, contele o forțează pe Azucena să urmărească execuția lui Manrico, dar bătrâna țigancă are ultimul cuvânt, spunându-i contelui că de fapt și-a ucis fratele.