Frumoasa din padurea adormita

17 noiembrie
Vineri, 18:00
National Opera
50200 lei
Adaugă în favorite

 


Libretul: I. Vsevolojski şi M. Petipa

După povestea lui Charles Perault 

Coregrafia: Marius Petipa 

Redacţia Constantin Sergheev (Sankt Petersburg)

Scenografia: Veaceslav Ocunev

Pictor de costume: Irina Press Maestru în Artă

Premiera mondială: 3 ianuarie 1890, la Teatrul Mariinsky din Sankt-Petersburg.

Premiera la Chişinău: 5 februarie 1965, la Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet 

Premiera versiunii curente: 15 aprilie 1989, la Teatrul Academic de Stat de Operă şi Balet al RSS Moldoveneşti 

 

Dirijor:  DUMITRU CÂRCIUMARU

 “Prin muzica de un profund programatism al ideilor,

P.Ceaikovski dă dansatorilor posibilitatea zugrăvirii,
  prin intermediul dansului şi pantomimei,
a unor puternice conflicte, a unor caractere clar definite”.

 

Iosif Sava

P.Ceaikovski (1840-1893) este un mare compozitor rus, creaţia căruia reprezintă o întreagă epocă în istoria culturii muzicale universale. În lucrările sale Ceaikovski a pictat prin intermediul sunetelor chipuri umane complexe. Realist, cu un fin simţ psihologic, Ceaikovski a realizat cu o forţă emoţională deosebită lumea interioară a contemporanilor săi. Ideea de bază a creaţiei sale constă în protestul faţă de forţele întunecoase ale vieţii, care impun piedici în calea fericirii omului. „Iubesc la nesfârşit viaţa şi tot la nesfârşit urăsc moartea” - sunt cuvintele lui Ceaikovski, care pot servi drept epigraf pentru întreaga sa creaţie.

 

Prolog

Castelul regelui din poveşti Florestan. Regele sărbătoreşte naşterea fiicei sale  - Aurora. El însuşi verifică cu atenţie lista invitaţilor -  pare-se n-a uitat pe nimeni...

Curtenii înconjoară leagănul nou-născutei. Zânele bune îi aduc daruri şi o binecuvântează. Foarte agitat, maestrul de ceremonii Katalabut anunţă sosirea zânei rele – Carabosse – ea nu a fost invitată la petrecere şi, mînioasă-foc a venit nepoftită.

În zadar se străduiesc regele, regina şi curtenii s-o îmbuneze pe bătrâna răutăcioasă. Ea îi prezice Aurorei, că împlinind şaisprezece ani, îşi va înţepa un deget şi va muri.

Toţi o imploră pe bătrână să o cruţe pe Aurora: Carabosse este de neînduplecat.

Regele şi regina sunt disperaţi. Zâna Liliacului îi consolează: ea se anunţă ocrotitoarea Aurorei şi o alungă pe Carabosse, împreună cu suita ei.
Prin ordinul regelui, în toată împărăţia se interzice folosirea acelor, boldurilor şi andrelelor.

 

ACTUL I

La castel are loc un bal-mascat grandios : Aurora a împlinit şaisprezece ani. Din toate colţurile regatului s-au adunat miri, care au venit aici pentru a cere mâna frumoasei principese.

În toiul veseliei apare o bătrână. Ea îi aduce Aurorei un splendid buchet de flori. Admirând  florile,  Aurora dansează fericită. Subit ea se opreşte, înţepându-şi degetul cu ceva: în buchetul de flori era ascunsă o andrea. Câteva mişcări – şi Aurora cade.

Bătrâna îşi aruncă haina – toţi o recunosc pe răutăcioasa Zână Carabosse.

Straja  se năpusteşte asupra vrăjitoarei, care cu un hohot sinistru dispare.

Apare Zâna Liliacului. La o mişcare a baghetei fermecate toată împărăţia se cufundă într-un somn adînc. În jur cresc tufe de liliac, care apără împărăţia de priviri străine.

 

ACTUL II


Tabloul I

Au trecut o sută de ani. Prinţul Dezire vine la vânat în pădurea de lângă castelul adormit. Pe râul din pădure pluteşte o barcă. În ea se află Zâna Liliacului. Ea evocă fantoma frumoasei Aurora.  Prinţul recunoaşte în această fantomă fata pe care adesea o visează. Zâna Liliacului îl aduce pe Dezire în împărăţia adormită a regelui Florestan.

Tabloul II

Castelul regelui Florestan e cuprins de un somn adânc. Stau de veghe doar Carabosse şi suita ei. Pe neaşteptate apare Zâna Liliacului. Forţele răului sunt  speriate, în faţa Zânei bune ele îşi pierd puterea şi sunt nevoite să se retragă.

Dezire pătrunde în castel. Aplecându-se de asupra frumoasei adormite el o sărută cu gingăşie. De la acest sărut Aurora se deşteaptă. Odată cu ea se trezeşte şi întreaga împărăţie. Regele şi regina îşi îmbrăţişează fiica dragă. Dezire cere mâna frumoasei Aurora, ea acceptă să fie soţia lui.

 

ACTUL III

La palat din nou s-au adunat oaspeţii: regele sărbătoreşte nunta fiicei sale. Zânele bune, eroii din poveşti au venit să-i felicite pe Aurora şi Dezire, dorindu-le fericire şi bucurie.