Adesea ne gândim că curajul înseamnă să faci fapte eroice și extraordinare, că înseamnă să nu-ți fie frică de nimic. Nu este așa. A fi curajos nu înseamnă a înota cu rechinii, a merge pe Lună sau a vizita locuri interzise. Curajul nu are nimic de-a face cu eroismul.
Așa cum scriu în Puterea gândirii feminine, termenul de curaj provine din latinescul „cor”, inimă, și indică capacitatea de a-și urma inima. A fi curajoasă înseamnă să fim noi înșine, să exprimăm ceea ce simțim și gândim. Explicând nevoile și cererile noastre.
În timp ce în eroism ne punem viața în pericol, în curaj ne punem vulnerabilitatea în joc. Mintea țipă la noi că riscăm să fim judecate. Sau să nu fim iubite.
Din acest motiv alegem adesea calea care ni se pare mai sigură. Cel al tăcerii.
Când alegem limbajul tăcerii și nu stabilim limitele necesare, vom simți curând că suntem folosite și exploatate. Și în ziua în care nu vom mai suporta, vom exploda și vom ajunge să ne distrugem relațiile.
Noi, femeile, suntem curajoase. Uneori, avem nevoie doar de cineva care să ne amintească.
CURAJ
