Denumirea originală: Pagliacci
Libretul: Ruggiero Leoncavallo
Dirijor: Nicolae Dohotaru Artist al Poporului
Regia: Eugen Platon Artist al Poporului
Scenografia: Veaceslav Ocunev
Pictor de costume: Irina Press Maestru în Artă
Conducerea muzicală: Lev Gavrilov Maestru Emerit al Artei
Regizor coordonator al spectacolului: Mihail Muntean Artist al Poporului
Prim Maestru de Cor: Ion Bărtescu
Roluri și interpreți:
Canio - tenor - MIHAIL MUNTEAN Artist al Poporului
Nedda - soprano - ANA MORARU (debut)
Tonio - bariton - VLADIMIR DRAGOȘ Artist al Poporului
Silvio - bariton - IURIE GÂSCĂ Artist al Poporului
Beppe - tenor - NICOLAE BANTEA
Acţiunea se desfășoară într-un sat din Calabria, la sfârșitul sec. XIX.
Într-un sat poposește, întâmpinată cu entuziasm de către țărani, o trupă de teatru ambulant, alcătuit din Tonio, clownul, Peppe și cuplul Canio, șeful trupei și Nedda, tânăra lui soție.
Deși toți se tem de gelozia feroce a lui Canio, Tonio îi declară tinerei femei iubire. Respins cu dispreț, Tonio promite să se răzbune. Rămasă singură, Nedda îl așteaptă pe tânărul Silvio, care i-a promis să o elibereze de tirania lui Canio. Tonio îi spionează și îl avertizează pe Canio că, după spectacol, Nedda îl va părăsi. Nebun de gelozie, Canio îmbracă haina de Paiață.
Spectacolul începe, dar după ce Peppe – Arlechin își cântă serenada, Canio începe să confunde situația din piesă cu propriul destin, insistând să afle cine este amantul Neddei. Femeia refuză cu îndărătnicie orice răspuns, căzând sub lovitura de cuțit a lui Canio. Silvio, încercând să o salveze, are aceeași soartă. Drama se încheie cu celebra replică a lui Canio rostită în fața publicului înmărmurit: “Comedia s-a sfârșit!”