Lacul Lebedelor 14 septembrie

14 September
Wednesday, 18:00
National Opera
50250 lei
Add to Favorites

 Lacul Lebedelor

 

Balet în patru acte

Piotr Ceaikovski

 
Libretul: Vladimir Berghicev şi Vasilie Gheltzer
Coregrafia: Marius Petipa şi Lev Ivanov
Redacţia: Constantin Sergheev Rusia
Scenografia: Veceslav Ocunev
Pictor de Costume: Irina Press Maestru în Artă
Conducerea Muzicală: Albert Mocealov Artist Emerit
 
Premiera mondială: 20 februarie 1877, la Teatrul Bolshoy din Moscova.
Premiera la Chişinău: 20 aprilie 1958, la Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet „A.S.Puşkin”.
Premiera versiunii curente: 30 mai 1982, la Teatrul Academic de Stat de Operă şi Balet al RSS Moldoveneşti „A.S.Puşkin”.
 
 
Roluri și interpreți
 
14.09.2016
 
Festivalul Internațional de Operă și Balet ”Maria Bieșu”Ediția a XXII-a, 5-14 septembrie 2014
Odette, Odile - IANA SALENKO (GERMANIA)
 
Prinţul Siegfried - DINU TAMAZLÂCARU (Moldova - Germania)
 
Rothbart - MIHAI CERSAC
 
Bufonul - EUGENIU TCACI Om Emerit
 
Regina mamă - SVETLANA IVANENCO
 
Dascălul - DORIAN CERNOLEV
 
Pas-de-trois - NATALIA KOROTKOVA, IANA DAVÎDOVA, NICOLAI NAZARCHEVICI
 
 
Dirijor - ALEXEI BAKLAN (UCRAINA)
 
„Lacul lebedelor este un poem în care imaginea şi muzica
se îmbină într-o perfectă armonie, realizînd
idealul exprimării prin dans a simţămintelor umane”.
 
Daniela Caraman-Fotea
 
P.Ceaikovski (1840-1893) este un mare compozitor rus, creaţia căruia reprezintă o întreagă epocă în istoria culturii muzicale universale. În lucrările sale Ceaikovski a pictat prin intermediul sunetelor chipuri umane complexe. Realist, cu un fin simţ psihologic, Ceaikovski a realizat cu o forţă emoţională deosebită lumea interioară a contemporanilor săi. Ideea de bază a creaţiei sale constă în protestul faţă de forţele întunecoase ale vieţii, care impun piedici în calea fericirii omului. „Iubesc la nesfîrşit viaţa şi tot la nesfîrşit urăsc moartea” - sunt cuvintele lui Ceaikovski, care pot servi drept epigraf pentru întreaga sa creaţie.
 
 
ACTUL I
 
În grădina din fața castelului, s-au adunat invitații Reginei. Tinerii se distrează. Serbarea este animată de glumele şi ghidușiile Bufonului. El începe jocurile sale amuzante, urmează apoi dansurile de grație ale fetelor şi cavalerilor. Apare Regina care îi amintește feciorului că a sosit vremea însurătorii şi că mâine la balul majoratului, el trebuie să-şi aleagă mireasa din fetele invitate la petrecere. Aceste vorbe trec pe lângă urechile prințului. El este hotărât să se căsătorească numai din dragoste, iar până acum, n-a întâlnit nici o fată care i-ar fi pe plac.
 
Înnoptează. Tinerii pleacă. Discuțiile prietenilor săi, nu-l atrag pe Siegfried. Doar zborul unui stol de lebede îi sustrage atenția prințului. Siegfried se îndreaptă în urma lor.
 
ACTUL II
 
Prinţul s-a pomenit într-o pădure întunecoasă, pe malul unui lac.
 
La miezul nopții, pe oglinda lacului apar, una câte una, lebedele albe. Siegfried voia să o țintească pe cea mai frumoasă, însă, pe neașteptate, lebăda s-a transformat în fată, Odette.
 
Ea îi destăinuie misterul ei și a prietenelor sale: Geniul rău, Rothbart le-a vrăjit în lebede, și numai în acest loc singuratic, noaptea, ele pot recăpăta chipul omenesc.
 
Siegfried este hotărât să lupte pentru nimicirea geniului rău, Rothbart, dar Odette îl previne că vraja nu va fi risipită, decât de dragostea curată a unui tânăr care nu a jurat încă niciodată credință și iubire cuiva. Frumusețea lui Odette, tristețea ce-i umple privirile îl cuceresc pe Siegfried. Înflăcărat, el rostește mult așteptatul jurământ.
 
Odette îi spune că nu va putea apare printre oameni, până ce vraja nu se va risipi, căci altfel şi-ar atrage răzbunarea lui Rothbart. Prin viclenie acesta l-ar face pe Siegfried să-şi calce jurământul, pricinuind moartea lebedelor.
 
Din umbră, Rothbart a urmărit convorbirea îndrăgostiților.
 
ACTUL III
 
La castelul Reginei are loc balul.
 
În sala de onoare a palatului îi sunt prezentate lui Siegfried mai multe tinere. Cu gândul la Odette, Siegfried le privește cu indiferență.
 
Se anunță sosirea cavalerului Rothbart, care a venit cu fiica lui, Odilia. Geniul rău îi poruncește să-l cucerească pe Siegfried, determinându-l să-şi încalce jurământul dat.
 
Într-un mare Pas de deux, plin de pasiune, Odilia, care semăna perfect cu Odette, îl învăluie în farmecele sale, convingându-l pe prinţ că este frumoasa lebăda de care este îndrăgostit.
 
Siegfried este vrăjit de Odilia, fiind singur că alături de el se află Odette. Siegfried o prezintă pe Odilia mamei sale drept aleasa inimii.
 
Fără să vrea, el şi-a încălcat jurământul. Cu un râs sarcastic, Rothbart îşi aruncă deghizarea şi pleacă cu Odilia, bucurându-se că acum Odette şi lebedele albe vor muri.
 
În același moment în depărtare se zărește umbra disperată a lui Odette–lebăda. Cumplit îndurerat, tânărul înțelege că a fost victima unei înșelăciuni. Fără a mai ține seama de nedumerirea celor din jur, alergă spre lacul lebedelor.
 
ACTUL IV
 
Fetele-lebede au revenit la marginea lacului, unde îşi plâng soarta, deoarece speranțele la eliberare s-au spulberat.
 
Siegfried vine, recunoscându-și greșeala și implorând iertarea.
 
În ciuda furtunii declanșate de Rothbart, Odette şi Siegfried rămân împreună. Zădarnice sunt încercările Geniului Rău împotriva îndrăgostiților. Nimic nu mai poate să-i despartă. În lupta inegală dintre cei doi, Rothbart este învins.